Fifica Blog

„Lăsaţi copiii să vină la Mine!”

2010-02-20T02:48:00.003+02:00

„Lăsaţi copiii să vină la Mine!” Ăsta e un citat/ verset din Noul Testament, eu nu am citit toată Biblia, pe la geneză m-am plictisit şi îngreţoşat, când am văzut scris că noi oamenii suntem rezultatul unui lanţ de adultere, mă rog aşa-mi place mie să le numesc, căci fratele numai cu sora se putea încâlci pe acel timp (la maimuţe nu era încă dezlegare) ca să fim noi acum mandri şi frumoşi şi colac peste pupăză, pe acele timpuri oamenii mai trăiau şi cate 800 de ani care chiar m-a făcut să dau cu pălăria de pământ şi să pun Cartea Sfântă-n cui. Mai ştiu eu mai multe pilde din Noul Testament, căci bunicii ne-au dus de mici în Casa Domnului de când eram micuţe dar citatul ăsta mi-a rămas adânc întipărit în minte, exact cum l-a citit preotul în ziua când mama nemaiştiind nimic de tata ani de zile, a mers la preot să-l roage „să-i deschidă Cartea”. Deschisul Cărţii era o practică nu prea îndrăgită şi des practicată de ortodoxie la acel timp, era acceptată numai în cazuri extreme şi considerată cumva de genul ghicitului în cafea, a prezicerii viitorului. Dar pentru mama, ştiind situaţia ei şi a noastră de ani de zile preotul a făcut un compromis şi iată-ne aliniaţi la uşa altarului, mama, eu, sora şi bunicii, fiecare cu câte o lumânare aprinsă în mână, în genunchi şi plini de încredere că Dumnezeu ne va spune ceva de el, de tata. „Uşile, uşile” şi uşa altarului s-a deschis, a apărut preotul cu Cartea Sfântă, a pus-o pe mama să o deschidă ea unde-o fi şi apoi a citit: „Lăsaţi copiii să vină la Mine!...” au mai urmat şi alte cuvinte, a vorbit cu mama şi atunci şi după slujbă, îi vorbea încet, o încuraja, mama plângea potoape, ştiu că ne ţinea şi ne strângea în braţe şi-mi curgeau lacrimile ei in păr, însă eu nu mai puteam auzi nimic, mi se tot repeta acea primă propoziţie, „Lăsaţi copiii să vină la mine!”

Asta a fost înainte de divorţ. Divorţul, ştiţi, v-am spus a venit ca fulgerul. Ce au făcut copiii în timpul ăsta, eu şi soru-mea am fost bine, binişor, copii aproape răsfăţaţi, cu trei perechi de bunici care ne-au iubit mult şi nu ne-au dat o palmă niciodată. O să scriu odată cândva de bunicii mei, am petrecut cu ei de fapt mai mult timp decât cu mama noastră, căci ea era la servici toată ziua dar şi când venea era foarte atentă cu noi, nu ştiu de unde avea atâta putere, gătea, spăla, călca pănă şi pijamalele noastre la dungă, făcea teme cu noi, ne ţinea-n braţe şi ne pupa de ne albea dar ne şi păruia în mod egal când se încingeau drăcuşorii din noi şi ne apucam la încăierat. Dar mama mea a fost cea mai frumoasa femeie din lume şi o prinţesă, nu am mai vazut nicăieri maini, unghii şi păr mai frumoase ca ale ei...

Ne-a dat la şcoli, eu am mers la liceul pedagogic, fabrica de învăţători, ca adolescent n-am fost nici prea cuminte dar nici prea rea, în mai puţine cuvinte, am fost cam prin toate locurile în afără de închisoare. Soru-mea a fost prea cuminte, cu tot efortul meu de a o corupe, totuşi eu cred că am avut grijă de ea, am ţinut foarte mult una la alta; şi acum ţinem.

Aşa cum v-am spus, cele trei perechi de bunici au fost mereu lângă noi, inclusiv părinţii biologici ai tatălui meu care mai aveau o fată şi un băiat mai mici decât tatăl meu. Mătuşa mea a ajuns profesoară iar unchiul meu un golan, adică era nu chiar golan căci muncea şi aducea bani, stăteau toţi trei într-un apartament cu trei camere căci bunicul s-a prăpădit pe când aveam eu vreo 14 ani. Mătuşa mea era o snoabă, cât am fost copiliţe nu prea-i plăcea de noi, că cică vorbeam prea tare şi tropăiam prin casă, nu s-a căsătorit nici acum şi are peste 50 de ani. Când eram prin liceu însă şi puteam umbla singure mergeam mai des pe la ei, atunci îi plăcea mai mult de noi, ieşea din camera ei unde stătea aproape toată ziua închisă şi mai vorbea cu noi. Unchiul meu, „golanul” a ţinut dintotdeauna la noi, când eram micuţe ne aducea tot timpul de grozăvenii chinezeşti, mamă ce căutate erau atunci, căci lucra într-un depozit de import, ne lăsa să cotrobăim prin sertarele lui cu „comori” şi se bucura în loc să se supere căci îi lăsam bileţele desenate şi râdea de se prăpădea. El s-ar fi căsătorit, avea multe fete frumoase dar bunica şi mătuşa n-au plăcut pe niciuna şi nu l-au lăsat să le aducă-n casă. Când eram noi mai mărişoare a început să ne cu el, ba în faţa blocului la table cu golanii, apoi pe la câte o petrecere de-a lor de-a golanilor, Doamne ce frumos se mai distrau... Bunica şi mătuşa îl certau de fiecare dată dar el spunea că aşa trebuie, să ne cunoască şi golanii ca suntem nepoatele lui şi să nu ne fie frică să umblăm pe stradă când om fi şi noi mai mari, de băieţi. Gata, m-au copleşit amintirile copiăriei, ma iertaţi, îmi revin imediat.

Când aveam vreo 18 ani, stând de vorbă cu mătuşa mea, am adus aminte şi de tatăl meu şi ea s-a dat de gol, din entuziasm cred, că are poze recente cu el. Noi de doi ani, de când cu divorţul nu mai ştiam iarăşi nimic de el, însă cu ea ţinuse legătura, la telefon şi scrisori. Ne-a arătat pozele. Am rămas înmărmurită, tata avea nevastă, o asiatică jumate chinezoaică, jumate filipineză şi un copil, un bebeluş, un copil, un băiat. Ce poate fi mai frumos decât să afli la 18, respectiv 17 ani că ai un frate de aproape un anişor, frate după tatăl pe care nu l-ai văzut şi l-ai plâns timp de 11 ani?! Am fost foarte afectate şi eu şi sora mea, i-am spus şi mamei vestea însă ea era deja oarecum „vindecată” de el, era ocupată cu necazurile, îşi pierduse serviciul de o viaţă după revoluţie, eu eram o adevărată pacoste pe capul ei, deşteaptă dar tare neascultătoare şi curioasă de toate, iar bătrânii, socrii ei, părinţii adoptivi ai tatălui meu cu care am stat tot acest timp în casă au devenit îngrozitor de răi şi cu ea şi cu noi.

După aproape un an, aveam 19 ani, era aproape să termin liceul căci eu am făcut 5 ani, aşa se făcea pe timpul acela, într-o seară a sunat telefonul, eu am răspuns, era tata şi mi-a zis că vrea să vorbească cu una din fetele lui şi ne-a spus numele. Eu am spus că eu sunt dar nu a crezut, până la urmă s-a convins, de fapt nu era primul care mă confunda cu mama la telefon, vecini şi rude care ne cunoşteau de-o viaţă când răspundeam la telefon îmi spuneau „Sărut mâna, doamna E”, la care eu ştiind cine sunt spuneam la rândul meu, „Săru’mâna, nu e doamna E, sunt eu, fifica”, cred că devenisem femeie. Am ascultat ce vorbea, vorbea ciudat, spunea “OK” la fiecare 10 secunde şi nu avea nici un fel de coerenţă. Voia să ne transmită că el nu ne-a uitat niciodată şi că tot timpul s-a gândit la noi, că pentru faptul că nu a fost lângă noi anii ăştia a fost de vină numai mama noastră, că el pentru noi a plecat şi că deşi nu a putut să ne ajute anii ăştia cu nimic (NEMERNICUL, de aici începe judecata), vrea să ne aducă la el acum şi să recupereze tot ce putea să facă pentru noi în acest timp. Am ascultat tot ce a spus el atunci, mai mult el vorbea, despre noi cam ştia tot, cred că de la mătuşa mea care-i dăduse bine raportul se pare, i-am spus doar că o să vorbesc şi cu sora şi mama şi dacă ne mai sună o să-i spunem ce am hotărât. Eram foarte confuză atunci când am închis telefonul şi încheiat acea conversaţie cu el. Mi-am adus aminte atunci versetul din Biblie când mama a decis, cu mulţi ani în urmă să deschidă Cartea Sfântă, „Lăsaţi copiii să vină la Mine!” . Eram confuză şi aveam 19 ani.

Va urma...

Copiii nu trebuie să-şi judece părinţii (II)

2010-01-28T03:48:00.002+02:00

Într-o zi mama a primit un aviz telefonic, adică o hârtiuţă care-i spunea că în ziua de..., la ora..., să se prezinte la poştă căci va primi un telefon, noi pe atunci nu aveam încă telefon acasă. A mers la poştă şi telefonul a sunat la acea oră, era tata, vorbea cu ea din Italia, a întrebat-o dacă a primit scrisorile lui, nu primise nimic. A întrebat şi de noi şi i-a spus că el e bine. Ce s-a bucurat mama dar ce s-a bucurat bunica, nu mai tăcea, „ştiam eu că nu mă lasă el copilul meu”. Au început să apară şi scrisori, nu toate după cum zicea el că a trimis, au mai vorbit la telefon dar după câte am înţeles de la mama legăturile erau foarte proaste şi se tot întrerupea convorbirea, atunci şi-a pus telefon acasă. Toţi stăteam lângă mama cu sufletul la gură, când vorbea cu el şi bunicii vorbeau de fiecare dată cu el dar îi spuneau numai să se întoarcă acasă. Asta a durat cam 3 ani de zile, ne-a trimis vreo două pachete cu rechizite drăgălaşe pentru noi şi dulciuri şi în vreo două rânduri ceva bani pe care mama a trebuit să-i cheltuiască în renumitul „Şop” unde găseai mai nimic.

După acei 3 ani a plecat în Canada, din câte am înţeles ulterior de la el a avut de ales între Canada şi Australia.

Nu ne-a mai trimis nici pachete, nici bani, vorbea la telefon cu mama dar mai rar şi mai mult noaptea . Ne-a trimis în scrisori câteva poze cu el cu maşina pe care şi-o luase şi el într-un parc. I-am scris şi noi şi mama şi eu şi sora şi i-am trimis şi noi poze cu noi. Într-un timp a venit la poştă, pentru noi, un plic mare cu nişte formulare tipărite. Nu ştiam ce sunt căci erau în engleză, mama ştia căci vorbise cu el la telefon, erau formularele pentru reîntregirea familiei, adică să mergem la el. Le-a spus şi bunicilor şi aceştia s-au supărat, când au auzit că vom pleca definitiv, s-au certat furca la telefon cu el şi de atunci el nu a mai vrut să vorbească cu ei. A început mama să se intereseze pe la alţi oameni dacă au auzit că aşa ceva ar fi posibil, fiind pe timpul lui Ceauşescu nu prea-i venea, mai ales în ultimii ani, nu prea-i venea ei să creadă că o vor lăsa să plece cu noi din ţară. Ce a auzit a îngrozit-o, cum că familiile care şi-au exprimat acea dorinţă nu numai că nu au reuşit dar chiar au avut probleme după aceea şi la locurile de muncă şi peste tot. Nu a avut curaj şi nu a făcut atunci nimic. El a sunat-o şi iarăşi au vorbit, cred că a convins-o căci la scurt timp a mai primit încă un plic cu aceleaşi formulare. De data asta mama nu le-a mai cerut părerea bunicilor ci le-a spus că el este soţul ei şi tatăl nostru şi că trebuie să-l urmeze, orice s-ar întâmpla. S-au certat la cuţite atunci, bunicii i-au vorbit foarte urât mamei dar ea le-a spus că merge la Bucureşti să accepte invitaţia sau ce era aia… A plecat la Bucureşti plină de speranţe însoţită de unchiul nostru.

Copii fiind nu am aflat atunci ce s-a întâmplat la Bucureşti, dar când ne-am făcut mai mari mama ne-a povestit cum că a ajuns acolo, nu ştiu exact dacă la ambasada Canadei sau în altă parte, însă a dat peste români, după o îndelungă aşteptare a fost poftită într-un birou luxos din câte ne-a spus ea, elegant de simplu şi înfiorător de rece. Câţiva domni foarte serioşi şi îmbrăcaţi la costume o aşteptau în acel birou, au întrebat-o cum o cheamă, unde stă, unde lucrează, ce lucrează, după care de ce a venit acolo. A răspuns la toate, şi la ultima a răspuns că soţul ei plecat de atâţia ani de zile s-a stabilit în Canada şi că acum vrea să ne aducă şi pe noi să fim împreună, să fim iarăşi o familie. Au ascultat-o până la ultimul cuvânt, fără să facă nici cel mai mic zgomot, nici măcar să se foiască pe scaune sau ceva de genul ăsta, apoi unul câte unul au început să i se adreseze cu foarte mult calm, spunându-i că îi înţeleg perfect situaţia, că-şi închipuie cât e greu să crească singură doi copii, însă să se gândească mai bine dacă să facă pasul ăsta sau nu pentru că în România este „acasă”, că are o casă sigură unde să stea cu noi, un serviciu destul de bun şi stabil, că partidul comunist român tratează oamenii în mod egal şi bla, bla, bla, dar că dacă pleacă în Canada pleacă într-o ţară despre care nu ştie nimic, nu ştie unde va sta, că e o ţară capitalistă unde sunt foarte mulţi şomeri, că oamenii sunt trataţi ca nişte sclavi, si aşa mai departe, cei care aţi trecut prin anii comunismului ştiţi deja repertoriul lor. Mama a ascultat şi ea la rândul ei şi apoi a spus îşi dă seama că sunt foarte multe riscuri dar că oricât de multe greutăţi ar întâlni pe acolo, cel puţin este împreună cu tatăl meu şi împreună, amândoi pot trece mai bine peste toate, că ea nu vrea să-şi piardă soţul şi să-şi lase fetele să crească fără tată.

Auzind acestea domnii şi-au schimbat pe loc tactica şi i-au spus ceva de genul (încerc să reproduc exact cuvintele mamei de la acel timp): „Cocoană, noi te sfătuim să mergi acasă la fetele tale şi la serviciul tău că’ nu se ştie cât îl mai ai şi pe ăla şi cât te-ai da tu cu curu’ de pâmânt din ţara asta tot nu pleci.” Apoi au poftit-o afară. Când s-a întors acasă a vorbit cu tata la telefon şi i-a povestit, el în loc să fie alături de ea şi s-o liniştească i-a spus (ce i-a spus am aflat de la mama când am fost mai mărişoare, dar mi-a confirmat şi tata în momentul când, după exact 20 de ani, l-am revăzut. O să povestesc despre asta când voi ajunge acolo.) : că el a încercat să plece pentru noi şi s-a sacrificat trecând prin greu, iar ea este o femeie de nimic, slabă şi că nu vrea ca noi să fim iarăşi o familie, că din cauza ei se destramă familia noastră, că este o fricoasă şi că nu are încredere în el, că probabil are pe altul şi de aia nu vrea să vină la el, că o lasă şi de acum nu-l mai interesează nici de ea, nici de noi, căci ea a ales aşa şi ca atare să se descurce cum ne creşte.

Mama a zăcut atunci câteva zile bune, după care n-a mai fost om pe pământ. Dar a continuat să meargă la serviciu, să se ocupe de noi şi să ţină piept cu răutăţile lumii şi ale bătrânilor care nu i-au putut ierta niciodată că a vrut să plece şi-au devenit din ce în ce mai răi.

De atunci timp de 5 ani de zile nu am mai auzit nimic de tata, absolut nimic, nici un telefon, nici o scrisoare, i-am scris noi scrisori la care nu a răspuns niciodată, am făcut apel şi la Crucea Roşie dar ni s-a spus că nu mai locuieşte la adresa pe care-o aveam noi. Eram cu toţii dărâmaţi, am crezut că a murit, pe bune şi-l plângeam toţi.

Prin 1990, deci cam după 5 ani de absenţă totală mama a primit o scrisoare, un plic galben, de mărime mijlocie, cu o scrisoare tipărită în limba engleză, nu a înţeles nimic din ea decât numele lui, numele ei şi oraşul în care locuia el. Mi-a dat mie scrisoarea să-i spun eu ce scrie în ea, eram deja în clasa a 10-a atunci, aveam 16 ani şi făcusem engleză în şcoală începând din clasa a 5-a. Am citit, o dată, de două ori, de trei ori, ea mă tot întreba ce e, eu tot îi spuneam, „Nu ştiu, stai să mai citesc o dată”, nu-mi venea să cred, era o citaţie, informare de la Curtea de Justiţie (sau ceva de genul ăsta) din Toronto ca mama să se prezinte la data de…, ora de… pentru judecarea divorţului dintre ea şi tatăl meu. Nu am putut să-i spun ce conţinea scrisoarea, ce a fost în sufletul meu atunci nu poate nimeni şti, noi care-l plânsesem atâta timp şi tot aşteptam un semn de la el, am văzut-o pe mama chinuindu-se atâţia ani (mama nu s-a recăsătorit şi n-a avut alt bărbat niciodată), iar el era bine sănătos, voia divorţ. Atunci mi-am pierdut iarăşi tatăl. I-am spus mamei că nu ştiu destulă engleză să-mi dau seama ce scrie acolo, să meargă la una din prietenele ei, una din ele fiind chiar profesoara mea de limba engleză. Pur şi simplu nu am avut atunci puterea să-i dau eu vestea asta. Când a fost la acea profesoară, am cerut să merg cu ea, am crezut că o să moară atunci, nu-i venea să creadă, o tot întreba dacă e sigură ce spune…(îmi vine să plâng). Normal că nu putea merge acolo, biletul de avion dus-întors, după cât s-a interesat era muuuult prea mult peste puterile ei financiare. După puţin timp a venit alt plic galben cu o scrisoare tare sofisticată, un fel de pecete şi cu litere de-o şchioapă, “Divorce”. Nu i-a fost prea greu să deducă ce era şi atunci i-am spus şi eu, căci deja se aştepta, era CERTIFICATUL DE DIVORŢ. Nimic specificat de noi două, copiii lor sau de vreo pensie alimentară, numele noastre nu figurau acolo, noi nu existam.

Până acum v-am prezentat fapte, ştiu că nu suntem noi primul sau ultimul caz, situaţii fireşti de viaţă, încă nu m-am apucat de judecata tatălui meu, deşi am suferit mult, nu a fost vorba de săptămâni sau luni, ci ani, ani mulţi.

Va urma…

Copiii nu trebuie să-şi judece părinţii (I)

2010-01-25T02:23:00.004+02:00

Aşa e, însă eu fiind o femeie adultă deja, mai oţâră şi fac 35 de ani, mamă la rândul meu, azi o să mă apuc să-l judec pe tata. Dacă voi consideraţi că nu am acest drept, vă rog să vă expuneţi cu generozitate înjurăturile în josul paginii când povestea va fii spusă în întregime, dacă veţi avea răbdare să cetiţi balivernele mele.

Tata a fost primul fiu născut, urmat de o soră şi un frate. Părinţii lui au avut, înainte de el, o fetiţă care a murit la 9 ani de pneumonie. De câte ori mergeam la cimitir îi aprindeam şi ei câte o lumânare şi-i duceam flori, nu ştiu de ce mă gândeam atât de mult la ea căci părinţii ei abandonaseră acel mormânt de foarte mult timp, mai era doar o cruce de lemnn strâmbă şi mâncată de ploi şi vânturi. Târziu de tot am aflat că şi mama mea, la aceeaşi vârstă de 9 ani era să moară din acelaşi motiv, pneumonie deşi mai apoi n-a avut probleme cu plămânii, nici chiar în ziua de azi, când are 58 de ani, Dumnezeu să-i dea mulţi înainte şi toţi plini de bucurie.

Să revin la inculpatul de azi, tata.

La vârsta de 2 ani a fost înfiat de unchiul lui, fratele tatălui său biologic şi soţia acestuia care nu puteau să aibă copii. N-a fost o adopţie ca-n zilele noastre când părinţii biologici nu au voie să-şi vadă copilul dat spre adopţie decât la 18 ani dacă acesta cere acest lucru, cele două familii au fost apropiate s-au înţeles foarte bine dintotdeauna, se vizitau şi ajutau reciproc, tatăl meu şi-a văzut atât părinţii biologici cât şi sora şi fratele în mod periodic, un norocos, să ai 2 perechi de părinţi care te iubesc şi se ocupă de tine. La părinţii adoptivi a crescut şi trăit ca un prinţ, era ca soarele pentru ei şi cu mintea şi posibilităţile lor de ţărani au făcut pentru el mult mai mult decât aveau alţi copii, mofturi, pofte, extravaganţe în regulă pentru acel timp, iar el a făcut numai prostii ca adolescent, ca orice adolescent de fapt. Părinţii lui adoptivi au fost tot timpul alături de el, nu a luat o palmă de la ei, nici chiar copil fiind. A terminat şcoala profesională, pentru că deşi nu era prost era foarte comod, dar cum timpurile erau mai bune a prins un servici destul de bănos şi când avea vreo 20 de ani s-a însurat cu mama. Cu mama n-a dus-o rău defel, era frumoasă şi deşteaptă, cuminte, delicată şi gospodină, de meserie contabilă, el şofer de autobuz. A adus-o în casa părinţilor lui adoptivi şi bineînţeles că s-a purtat cu ea ca un dobitoc, atunci când m-am născut eu era cât pe aci să se despartă de ea că nu eram băiat, la un an şi câteva luni s-a născut sora mea şi când a auzit că iar are fată, a plecat de acasă şi două zile n-a ştiut nimeni de el.

Când aveam eu 7 ani iar sora mea 6, adică în 1982 tata a fugit din ţară. Din câte am înţeles ulterior de la ei, el îi spusese mamei că are de gând să plece, cum că are de gând să facă o viaţă mai bună pentru ea şi pentru noi, fetele lui. Mama nu a fost de acord pentru că nu voia să fie despărţită de el, iar familia noastră, în ciuda regimului comunist, n-o ducea rău deloc sau cel puţin nu mai rău ca alţii. Dar era la modă atunci şi foarte mulţi din anturajul tatălui meu fugiseră sau aveau de gând să fugă. A procedat ca un laş, a ales să plece cănd mama era la Bucureşti la nişte cursuri obligatorii de perfecţionare de o săptămână, fără ca ea să ştie nimic. Părinţii lui adoptivi, bunicii mei, nu au ştiut de planurile lui, înainte cu o zi le-a spus că pleacă într-o excursie în Iugoslavia pentru câteva zile şi că se întoarce atunci când şi mama e acasă. L-au crezut, a tăiat bunica găina şi i-a făcut friptură şi pachet să aibă pe drum, el le-a spus să aibă grijă de noi, ne-a îmbrăţişat apoi a plecat. Era după amiază, în toamnă, înainte să înceapă şcoala şi am mers cu el până la poartă, l-am privit, eu, sora şi bunica până nu l-am mai văzut. Au trecut 28 de ani de atunci şi imaginea lui mergând pe drum, făcându-se din ce în ce mai mic şi acum o am când închid ochii. Atunci mi-am pierdut tatăl definitiv, cum aş putea uita acea imagine?!

La câteva zile s-a întors mama acasă, era noapte, noi dormeam şi ne-au trezit din somn plânsul şi suspinurile ei din camera alăturată unde erau bunicii, vorbeau, amândoi deodată şi mama plângea. Am început să ascult, nici nu-mi mai aduc aminte dacă sora mea era trează sau nu, pur şi simplu nu-mi venea să cred ce auzeam. Mama le-a spus că n-a plecat în nici o excursie şi că avea de gând să ajungă în Italia căci acolo se acorda azil politic şi că-i era teamă că o să-l prindă pe drum şi-o să-l omoare sau închidă în România şi n-o să mai auzim de el, că ce se face ea să rămână singură să ne crească şi ce va face. Bunica s-a pus pe plâns şi ea iar bunicul care asculta Europa Liberă ştia că se pot întâmpla toate astea, deja auzise de cazuri îngrozitoare şi şi-a dat seama că mama avea toate motivele să fie îngrijorată. El i-a spus atunci cu vocea tremurândă, auzeam cum se chinuia să-şi ţină firea în jalea aia de parcă tata murise: Noi n-am avut copii, l-am luat pe el şi am vrut să-l facem om, nu i-a lipsit nimic, acum că ne-a lăsat, tu şi fetele nu plecaţi nicăieri, asta e casa voastră şi voi sunteţii copiii noştri, să nu ne laşi şi tu acum la batrâneţe, că' n-avem pe nimeni pe lumea asta decât pe voi.

Nu s-a mai întors tata aşa cum promisese, au trecut câteva luni de zile când nu auzisem nimic de el şi noi am rămas acolo cu bunicii, mama când îşi făcea rugăciunea, în fiecare seară stătea mult în genunchi în faţa icoanelor şi plângea, plângea rău de ne venea şi nouă să plângem dar apoi venea în pat lângă noi, ne pupa şi ne mângâia pe fiecare în parte, apoi îşi punea mâna peste noi şi aşa ne linişteam şi adormeam.

Va urma...

Răspuns de liniştit Nea Sandu

2009-08-08T19:09:00.011+03:00

Acest articol este un răspuns la comentariul lui Nea Sandu de la „Meseria, brăţară de...”(voiam, de fapt să spun „căcat”), comentariu în care îşi făcea griji pentru mine şi frunza mică, în ce lume rea şi periculoasă trăim. Redau aici comentariul ca să fie treaba clară:

„Doamne, in ce lume nebuna ti-e dat sa-ti duci zilele! Nici in cele mai de speriat carti pe care le-am citit nu apar atat de multe lucruri ingrijoratoare, cate gasesc din primul tau articol.Sunt ingrijorat pentru tine si fetita ta. Este o lume rea, cea despre care ai scris.”

Păi, Nea Sandule, nu e chiar aşa, nu ştiu de ce te-ai speriat matale căci eu nu cred că am lăsat să se înţeleagă pe acolo că mi-ar fi fost teamă, că eu sau fata mea am fi fost în pericol nici măcar o clipă sau că acele mici nimicuri ne-ar fi afectat vieţile în vreun fel, toate erau pur şi simplu parte din cunoaşterea unei alte categorii de oameni, oameni care-şi trăiesc vieţile altfel decât noi.

Dar dacă e să vorbim despre lume rea şi întâmplări cu adevărat cutremurătoare care chiar te bântuie şi te marchează pe toată viaţa, aşează-te comod şi ascultă următoarea povestire reală din viaţa mea:

Acum 9 ani şi mai bine, eram tânără şi în România, abia mă despărţisem de soţul meu, cu care stătusem 5 ani şi cu care aveam o fetiţă de 2 ani.

(Ca o paranteză îmi manifest aici sila pentru oamenii de bine, oameni serioşi din comunitatea în care trăiam, care mă ştiau de mică din părinţi. Acei oameni când m-am măritat cu tatăl fetiţei mele şi-au exprimat prin faţă şi prin dos, nemulţumirea şi chiar indignarea că o fată dintr-o familie aşa de bună, cu un poenţial aşa de mare s-a oprit la un amărât ca ăla. Aceiaşi oameni, în momentul în care au aflat că nu mai sunt, după 5 ani de încercări, cu acel om, ghici ce au făcut, au început să vină cu reproşuri, şi prin faţă, şi prin dos, cum că de ce l-am lăsat, că era băiat bun... deşi eu nu am cerut nimănui părerea, aşa e în România, şi dacă-i laşi tu în pace, nu te lasă ei pe tine... Gata, asta a fost paranteza!)

Am lăsat fata la maică-mea într-o după-amiază să merg prin oraş şi să-i cumpăr găluştii cadou că era ziua ei, făcea 2 ani, Doamne ce bucuroasă eram, copila asta m-a făcut cu totul alt om din momentul în când a apărut în viaţa mea. Stăteam în staţie să aştept autobuzul şi o maşină mică a oprit lângă mine, era Dan, un vechi prieten şi vecin, ne ştiam de când eram mici, şi părinţii se cunoşteau de vreo 3 generaţii încoace . Dan era însurat aunci, avea doi copii, unul din ei era elevul meu, că' el s-a-nsurat mai de tânăr. A deschis uşa din stânga şi m-a întrebat:

- Ce faci fată aci-n zăpuşeala asta?
- Aştept autobuzul, i-am răspuns.
- Păi unde mergi?
- Să-i cumpăr fetii cadou că e ziua ei.
- Hai cu mine că şi eu merg în oraş (în centru voia să zică, acolo mergeam şi eu, c-acolo era puzderia de magazine).

M-am urcat în maşină, nu era prima dată şi am început să trăncănim de copii, de părinţi, eu imi număram banii şi-mi citeam biletele/ liste de la maică-mea şi soru-mea cu recomandări de magazine în care pot găsi lucruri frumoase pentru micuţa mea. La un moment dat când m-am uitat pe geam, nu mai cunoşteam drumul, adică nu mai eram pe drumul pe care trebuia să mergem, Dan o luase pe un alt drum care mergea în afara oraşului. L-am întrebat unde merge şi el mi-a spus să nu-mi fac griji pentru că facem o mică abatere de la drum ca să-mi arate ceva. Eu am zâmbit atunci şi i-am zis că-mi putea arăta şi-n altă zi căci atunci abia aşteptam să ajung înapoi acasă să-mi ţin puiul de 2 ani în braţe. El tăcea şi conducea mai departe, n-a mai scos nici o vorbă, am tăcut şi eu, până a ajuns pe un câmp, lângă o pădurice unde a oprit maşina.

A oprit maşina acolo în câmp, a stat câteva secunde şi se uita înainte, nu mă privea în ochi, nu zicea nimic. Eu l-am întrebat, ce vrei să-mi arăţi, de ce m-ai adus aici, dacă ştiai că ai treabă de ce m-ai luat cu tine?! Şi-a luat privirea din golul din faţă şi s-a-ndreptat cu tot corpul spre mine, a început să mă pipăie pe genunchi şi să se apropie de mine, să-ncerce să-mi bage mâna-ntre picioare, spunându-mi că m-a adus acolo să facem dragoste. L-am împins şi i-am spus, Dane, tu ai habar ce faci? Noi ne ştim de mici, dacă era să fie ceva între noi era demult, eşti însurat, eu niciodată nu m-am gândit în felul ăsta la tine şi altele... El, nu şi nu, parcă era alt om decât cel pe care-l ştiam eu, continua să tragă de mine, să mă mozolească pe unde apuca şi chiar să mă ameninţe, cum că el oricum avea de gând să mi-o tragă şi-o va face, atunci, acolo, că ştie că fiind despărţită şi eu vreau asta, şi chiar dacă nu vreau, nimeni nu mă va crede pe mine, că n-am martori...că n-am unde fugi sau striga după ajutor şi alte porcării de-ale golanilor...

Nu poate nimeni să aibă habar ce-a fost în mintea şi-n sufletul meu atunci, ce frică, ce silă, de tot până şi de mine... I-am spus că trebuie să mă lovească să poată face asta, nu m-a lovit, deşi m-a ţinut foarte strâns de mâini de câteva ori când încercam să mă îndepărtez de el sau încercam să deschid uşa la maşină să ies. Cred că toată această afacere a durat aprximativ 30 de minute, până când am prins un moment al lui de neatenţie şi am deschis uşa şi am început să fug cât mă ţineau picioarele. Nu s-a dat jos din maşină, a încercat să mă urmărească cu maşina dar eu am tăiat calea pe unde maşina nu putea trece, pe nişte dâmburi şi am ajuns la drumul de periferie dar oareşcum public până să ocolească el cu maşina. Când am ajuns la acel drum am început să merg uşor, eram obosită, chiar dacă el mergea cu maşina la nici doi metri în urma mea şi tot mă ruga din maşină să mă urc înapoi, c-a greşit, c-o fi şi-o păţi...

Trecea lume pe acel drum periferic, în sens opus, oameni cu căruţe, oameni pe jos. Se uitau la noi, dădeau să mă-ntrebe câte ceva, nici nu-i mai auzeam, nu mai vedeam decât drumul drept şi toată viaţa mea irosită, fără rost... Nu mai voiam nimic decât să-mi ţin copilul în braţe strâns tare, sigură fiind că mă pot ţine de promisiunea făcută ei când am ţinut-o pentru prima dată-n braţe, cum că n-o să las niciodată să i se-ntâmple nimic rău cât timp voi trăi eu... Atunci nu mai eram sigură că pot să am grijă nici măcar de mine dar de ea... Am ajuns la linia de tramvai, am urcat în el, fără să mă mai atingă mojiciile pe care acel individ mi le-a spus tot drumul, cum că o femeie care se desparte de bărbat vrea pulă, cum că el credea că eu abia aşteptam propunerea lui, cum că... Nu i-am mai cumpărat nici un cadou fetii mele de ziua ei, am mers imediat acasă şi am luat găluşca-n braţe şi am plâns aşa de tare că am speriat-o dar atunci mi-am promis că eu în mizeria aia n-o să-mi cresc copilul.

Şi acel incident, Nea Sandule, n-a fost decât o picătură care-a umplut paharul, am spus atunci că fac şi pe dracu-n patru ca să nu mai stau acolo, iar când am părăsit pentru ultima dată România, ştii care a fost ultimul meu gând? a fost rugăciunea: „Doamne, ajută-ne să nu mai fim vreodată nevoite să ne-ntoarcem să trăim în mizeria asta!”

Pe-aici am fost şi suntem singure, n-a fost prea uşor, mai ales pentru mine, dar eu cred că am crescut-o frumos până acum şi aici trăind pot chiar să fac om din ea, nu să mi-o cicatrizeze vreun mojic fară martori.

O zi cu ploaie

2009-07-26T14:54:00.020+03:00

Sunt în concediu. Într-una din zilele astea a plouat de dimineaţă până seara. Păi de vreo 2 ani cam aşa se-ntâmplă pe aici, ori ninge, ori plouă, au fost şi vreo 3 zile de căldură până acum, cred că aia a fost vara. Ei, hai să nu vă speriaţi, am exagerat un pic.

Decât să ne plimbăm ca altă lume prin mall uri am şezut acasă şi frunza mică a desenat. Toată ziua desenează, cu mâna stângă.

De la 3 ani ai ei am tot încercam s-o fac să scrie cu dreapta pentru că nu eram sigură dacă e doar un moft sau e chiar stângace. A încercat micuţa, nu pot să zic nu, dar ce urât scria cu mâna dreaptă era jale. Era deja la liniuţe şi bastonaşe, pe la 5 ani şi eu o rugam ca din când în când să scrie şi cateva rânduri cu dreapta. Când m-am întors în cameră, după câteva minue să văd ce mai face am găsit o imagine care mi-a inspirat milă: ţinea creionul în mâna dreaptă, iar cu mâna stângă ţinea mâna dreaptă. Am întrebat-o, ce faci fetiţă, iar ea, aproape speriată că a fost surprinsă, cu un ton vinovat şi o privire miloagă mi-a răspuns, păi ce să fac, uite mâna stângă o învaţă pe mâna dreaptă să scrie, ca ea nu prea ştie bine. Am spus atunci că sunt o mamă rea să chinui copilul în felul ăla şi de atunci am renunţat s-o mai agasez.

Şi mie-mi plăcea să desenez, să pictez mai mult, îmi place şi acum dar nu mai am timp, sau răbdare, am pozat în ziua aia florile pe care le culesesem cu o zi înainte în plimbările noastre.

Asta a fost preferata mea, că ea era mai mică şi mai deosebită decât suratele ei, pentru care m-a şi certat fata mea că am rupt-o. De fapt tot timpul mă ceartă când culeg flori sălbatice, îmi pune limită de număr câte am voie să culeg că cică distrug natura. Ufff ce mai viaţă...

(Ca să vedeţi pozele mai mari, daţi click pe ele.)

Meseria, brăţară de...

2009-07-23T16:53:00.010+03:00

Când am ajuns în Canada nu ştiam mai nimic despre ce e pe aici, nici limba prea bine, aşa că din punct de vedere „profesional” am fost îndreptată de o unguroaică spre curăţenie, la case particulare. N-a fost aşa de rău, $10/h bani în mână, în condiţiile în care venitul minim era la acel $8.75/h (casier sau pe la servicii pentru public), din care ţi se mai retrăgeau şi taxele.

Mi-am făcut cunoştinţe rapid, a fost de ajuns ca prima clientă să fie mulţumită şi apoi telefoanele curgeau de nu mai făceam faţă. Am cunoscut oameni şi mai buni şi mai răi, cu cei buni am rămas prietenă şi acum, ne invită la masă şi ne fac mereu cadouri. Când m-am lăsat de curăţenie de tot, căci mă angajasem într-un loc de muncă stabil, una dintre tipe atât de mult s-a rugat să n-o las încât a acceptat chiar să merg sâmbăta şi chiar a fost de acord să aduc fetiţa cu mine. Munca era grea, mai ales în unele case mizerabile, curgeau apele pe mine, dar mi s-a întâmplat să intru în câteva case pentru prima dată şi să-mi zic, „ce dracu vrea asta să-i curăţ căci lingi sare de pe jos”.

Am învăţat multe, printre care şi faptul că tot timpul trebuie să ştergi mai întâi praful şi apoi să aspiri, care mie mi s-a părut foarte pe dos, am învăţat că este adevărat că poţi să cunoşti omul după ce aruncă în gunoi.

Odată, la un tip care locuia singur, în coşul de gunoi din dormitor mi-a atras atenţia un bilet scris de mână care suna, tradus, cam aşa: „Salut David, sper că ţi-a plăcut azi noapte. Eu şi Mark am plecat mai devreme, mulţumesc pentru prima parte din bani, restul poţi să ni-i dai data viitoare când ne întâlnim.” (Era semnat cu nume de fată, iar numele băieţilor sunt apropiate dar fictive). Nu am vrut să mă gândesc la nimic rău, nici când am văzut camera de luat vederi, în dimineaţa aia aşezată pe marginea dulapului din faţa patului, orientată către pat, nici când am găsit printre aşternuturi o pereche de chiloţi de damă, tipul era putred de bogat, şi dintr-o familie foarte bună, o cunoşteam pe mama lui, era atât de inteligent şi de manierat încât nici prin cap nu-ţi puteau trece astfel de lucruri.

Alta, o tipă singură, pe la vreo 40 de ani, era de multe ori acasă dimineaţa cu câte o altă tipă, avea decât un dormitor, ele erau încă în pijama, iar canapeaua din sufragerie nu era niciodată deranjată. Tot timpul mi le prezenta ca fiind „my girlfriend”. A fost şi un tip într-o dimineaţă, frumos bubuleţ da' n-avea mai mult de 25 de ani, cânta la chitară şi avea o privire tare pierdută.
Era o şmecheră această tipă, deşi convenţia era ca în ziua când veneam eu să plece de acasă, nu ştiu de ce rămânea câteodată, oricum, eu mă apucam de lucru. De obicei mă apucam de baie prima dată, ea a văzut, m-a lăsat un timp, apoi a venit să-mi spună că trebuie să facă duş. Am început să-mi strâng catrafusele să ies şi să-mi găsesc altceva de făcut până termină, dar ea rânjind mi-a zis, poţi să stai dacă vrei.

Apoi m-am şmecherit şi eu şi când era acasă o lăsam să-şi facă duş întâi şi apoi mă apucam de curăţăt baia. Când ieşea din duş, ieşea cu o prosop imens înfăşurat pe cap şi cu unul minuscul în jurul corpului. În loc să se ducă-n dormitor să se îmbrace ca tot omul, ea, de fiecare dată, venea după mine prin casă să vorbim, aşa înfăşurată cum era. Şi-apoi începea să se „desfăşoare”, căci vai ce nebun mai era prospul cel mare din cap, mereu trebuia aranjat, iar cel mic tot nesusţinut cădea drept pe podea. Ea se voia mereu naturală, ca şi cum erau pure întâmplări dar mie-mi venea să râd cât de mult mai încerca biata de ea.

Ba-n alte dăţi îmi spunea că-i place părul meu, iar o dată a zis că-i plac chiloţii mei. Am întrebat-o de unde îi ştie şi ea, iar rânjind mi-a zis că le-a văzut marginea când eram aplecată să spăl cada. Când pleca înainte să ajung eu îmi lăsa bileţele în care îmi puncta ce anume să fac în plus în ziua aia şi toate bileţelele le încheia cu „I love you, M” sau „With love, M”. Deşi mie încă-mi plac bărbaţii, nu m-au deranjat toate aceste apropouri ale ei, era insistentă dar nu urâcioasă şi câteodată mai glumeam şi eu cu ea, când vorbeam serios şi-mi spunea că dintre toate femeile pe care le-a avut la curăţenie, eu sunt cea mai bună o tachinam întrebând-o, eşti sigură că nu mi-ai văzut chiloţii de azi?! Poate că nu m-au deranjat şi mi-a plăcut, chiar aşa nebună cum era şi pentru faptul că ea a fost cea care mi-a lăsat cele mai grase ciubucuri.

Până la Dumnezeu te mănâncă Sfinţii

2009-07-16T04:40:00.013+03:00

Eu nu beau tării de felul meu, nu ca nu mi-ar place dar am ceva cu inima care nu-mi permite, totuşi demult ţineam în casa o „fiola” de Johnnie Walker, am constat că e cel mai bun leac pt începuturi de răceli. Două pahare de 50 ml îndoite cu câte 2 cuburi de gheaţă, mă fac să-mi ardă urechile, mai rau ca 10 aspirine, mănânc mai rău ca un porc, după care dorm buştean. A doua zi, nici urmă de răceală.

Acum, ca să nu credeţi că sunt vreo sfântă, când l-am descoperit pe Mr. Johnnie, atât de mult l-am îndrăgit că am golit sticla, ma uitam la ea, goală cum era şi mă tot întrebam de ce oare şi-au pus ei sloganul "keep walking" căci eu nu mai eram sigură dacă mai ştiu nici drumul către pat.

Dar sa revenim, aveam aşadar obiceiul sa tin în casa o sticla de Johnnie Walker, o tineam în bucatarie, în dulapul cu sticlutele de otet, esenţe pt prajituri şi alte marafeturi...

Într-o zi eram în dormitor, tocmai revărsasem vreo 3 masini de haine în pat să le împaturesc. Fiinţisoara se tot învârtea pe lânga mine, ca ce sa faca si cu ce sa ma ajute. Era mică rău s-o pun la treabă serioasă şi ca să „scap” de ea am acceptat varianta să prepare pt mine una din reţetele ei miraculoase. Avea deja voie în acel timp să facă bucatăria vraişte din când în când amestecând tot ce găsea în frigider şi pe lângă ca să mă surprinda pe mine cu aptitudinile ei de bucătăreasă.
Eu mereu am încurajat-o pt aspectul desăvârşit al produselor ei dar nu am gustat niciodată, motivând că oul crud+faina, sau bucăţele de fructe+brânza rasă nu sunt combinaţiile mele culinare preferate.

În sfârşit a terminat ea bunătatea de mâncare şi m-a strigat de acolo să vin să-mi spun părerea. Când am ajuns în pragul bucătăriei nu am mai văzut-o pe ea, castronelul cu mâncare frumos aranjat sau dezastrul dimprejur, ochii mi-au rămas aţintiţi pe sticla de Johnnie Walker care stătea pe masă goală, când ea fusese plină şi în dulap, la locul ei. Pentru câteva momente de fapt nu am mai văzut nimic în faţa ochilor şi am avut senzaţia că leşin de frică, ce făcuse cu conţinutul sticlei?! eu simţindu-mă vinovată că nu am vizitat-o să văd ce face, cu toate că în timpul ăsta am mai conversat ţipând una la alta, ea din bucătărie, eu din dormitor,„aia am voie să pun? dar aia?”, „aia ai voie, aia nu...”.

M-am repezit la ea şi am luat-o în braţe, am întrebat-o dacă îi este bine, deşi fata părea perfect întreagă şi lucidă, apoi ca să n-o sperii, am lăsat-o jos şi am întrebat-o cu glas calm ce a făcut cu conţinutul sticlei. Ea, uitându-se spre opera ei de artă culinară, foarte mândră de ea şi dezinvoltă mi-a spus că s-a gândit iniţial la sticluţele cu esenţă de rom şi lămâie ce le aveam dar erau mult prea mici pt cantitatea preparată de ea, însă sticla de Johnie Walker a fost un colorant desăvârşit pt final.

Iar am luat-o-n braţe, de data asta fericită că nu s-a întâmplat nimic rău, am strâns-o tare şi am lăudat-o pentru mâncarea preparată, apoi ne-am aşezat şi am început să-i explic ce era în acea sticlă şi ce riscuri implică acel lichid, lucru pe care, de fapt ar fi trebuit să-l fac demult. Am speriat-o chiar spunându-i că fiind atât de mică, iar acea băutură foarte puternică, şi faptul că miroase acei vapori îi pot face rău.

Deşi a crezut că o să mă supăr pe ea, nu aveam de ce, a fost numai vina mea, pt că nu trebuia să ţin acea sticlă în acel loc, fără să-i spun ce e. Când mă mai ospătam eu cu câte o sticlă de vin, restul îl ţineam în frigider şi-i spuneam mai în glumă mai în serios să nu se atingă de „sucul” meu şi niciodată nu a făcut-o. Cu toate astea, de atunci, mult timp nu am mai ţinut „medicamentul” în casă, până s-a făcut mai mare ca să-i pot explica mai pe-ndelete ce este alcoolul, la ce este bun sau rău.

Acum când îmi amintesc mi se pare hazliu dar nu vă doresc niciunuia să simţiţi ce am simţit eu când am dat cu ochii de sticla de Johnnie Walker, goală pe masa din bucătărie. Din câteva bune încercări o să devină o bucătăreasă desăvârşită în cele din urmă sau ce-o vrea ea să devină, numai fericită să fie, măcar pe jumate cât era atunci.

Paşapoarte roşii-nroşite

2009-07-15T23:32:00.009+03:00

Am mers la consulatul român din Toronto vara trecută să-i fac paşaportul românesc fetiţei mele. M-am documentat dinainte de pe net, de pe website ul consulatului ce anume am nevoie pentru că trebuia să-i fac mamei mele împuternicire şi m-am prezentat acolo cu toate hârţoagele, la prima oră a lor de program, căci au program foarte scurt, probabil nu au bani să-i plătească pentru mai mutle ore, iar lume e puhoi acolo din tot Ontario şi alte provincii alăturate.

Am avut şi fotografii dar o doamnă de acolo, cred că se numeşte Emilia, mi-a zis că pozele nu sunt bune şi să merg în apropiere să-i fac 2 poze („aşa moţată cum e” că avea două codiţe pe care i le-a mangâiat uşor) cu dimensiuni diferite, date de ea. Am fost şi am am făcut pozele, ne-am întors şi am completat toate actele, au fost ştampilate, semnate si aprobate de către consul, gata să plece către România, împreună cu celelalte documente pentru obţinerea paşaportului „moţatei”.

Au fost făcute de fapt la consulat 3 documente: cererea tip pentru paşaport, cu o poză pe ea, împuternicirea mamei mele de către mine cu a doua poză pe ea si declaraţia mea ca părinte că sunt de acord ca să i se emită fetii mele paşaport.

Odată ajunsă mama la serviciul de paşapoarte din Craiova, cu toate documentele trimise de mine şi chitanţa plătită la CEC reprezentând costul paşaportului, la revizuirea documentelor i s-a spus că dosarul este incomplet, pentru că mai trebuiesc încă două poze identice cu celelalte două şi autentificate de consulatul român din Toronto.

Nu i-a venit nici ei să creadă şi a stat biata de ea până când s-a schimbat tura crezând că acel functionar nu cunoştea prea bine legea şi regulile, dar şi celălalt i-a spus acelaşi lucru. Am crezut că o să fac o criză când am auzit una ca asta, eu doar făcusem exact ce mi s-a spus la consulat, iar alte două poze identice cu acelea nu mai aveam de unde procura, pt că la laboratorul foto nu ţin în memorie pozele mai mult de o zi.

Am trimis email la consul şi acesta mi-a răspuns că este pentru prima dată când aude de aşa ceva, mi-a recomandat chiar să consult website ul direcţiei generale de paşapoarte iar ca soluţie mi-a zis ca să fac alte 4 poze şi să mă duc cu ele să le autentifice.

Treaba este că eu am şiut că cei de la serviciul de paşapoarte n-o să accepte alte poze decât cele puse în formularele trimise şi riscam să mă pună să fac alte cereri, alte imputerniciri, s-o iau adică de la capăt şi toate astea fară ca eu să fiu de vină cu ceva.

I-am spus mamei să se ducă la un laborator foto, să scaneze una din pozele puse pe documentele emise de consulat şi să ii roage pe cei de acolo să înlăture prin programele de computer ştampila care era pe colţul unei poze (pt că una din poze avea stampila roşie, cu cerneală, a consulatului, iar alta avea la bază, în relief, ştampila României). Aşa a făcut, a scos două astfel de poze şi a mers înapoi la serviciul de paşapoarte să întrebe dacă sunt bune, au zis că sunt bune numai că trebuie pe spate ştampila consulatului. Le-a pus în plic şi mi le-a trmis în Toronto. Am mai făcut şi eu alte 4 poze, ca să fiu sigură şi iar la consulat cu mine. Deja mă ştia doamna Emilia şi aproape că-i venea să plângă de necazul meu, ea ştiindu-mă câte probleme am avut cu un an în urmă şi cu paşaportul meu. Mi le-a ştampilat pe toate 6, nu mi-au luat nici un ban şi aşteptând acolo am întrebat şi eu cum de nu există concordanţă între ce ne spun ei, cei de la consulat nouă şi ce se cere în România, la care mi-a răspuns că este primul caz care spune că ce au trimis ei nu e de ajuns şi a mai spus şi un cuvânt mai neelegant prin care i-a caracterizat pe cei din Craiova, pe care cuvânt n-o să-l pomenesc aici.

Le-am pus pe toate în plic şi le-am trimis înapoi mamei, a depus tot dosarul şi paşaportul a fost, în sfârşit emis, dar vreau să vă spun că a depus acele poze scanate, care erau infecte calitativ şi pe alea le-au primit şi acceptat românii ca fiind bune, poza scanată fiind de fapt şi un fals, fals care apare în paşaportul fetiţei mele, paşaport care e valabil 3 ani.

Am postat această întâmplare gândindu-mă că poate va folosi vreodată cuiva, iar ca o concluzie, eu nu ştiu exact nici acum de partea cui este dreptatea, a celor din Canada sau a celor din România, ştiu doar că lucrează toti pentru MAE, MAE în buzunarul căruia se duc banii luaţi pe aceste documente de câte ori apelăm noi la serviciile consulatului şi căruia i s-ar fi rupt drept în pix dacă eu din toată afacere eram prinsă la mijloc şi trebuia s-o iau de la capat cu tot dosarul, platind de două ori pentru un paşaport pentru greşeala lor. De plătit tot am plătit în plus dacă pun trasportul plicurilor cu poze din România în Canada şi din Canada în România, eu am platit când le-am pus la poştă, plus alţi bani pe care i-am dat să-i fac alte 4 poze să fiu sigură, plus câteva ore lipsă de la lucru pt care nu am fost plătită în acea zi. Dar s-a meritat, „moţata” are paşaport.

Frunza mică

2009-07-15T03:00:00.003+03:00

Toronto este un oraş mare şi frumos. De când am aterizat aici prima dată ne-am îndragostit de el, are străzi largi, aerisite şi curate. Nu foarte curate dar mai curate decât în România. Ceea ce-l face, însă atât de frumos pentru mine este vegetaţia bogată, foarte mulţi copaci de-a lungul străzilor, pe lângă fiecare casă sau clădire, parcuri şi spaţii verzi, chiar presărat cu mici păduri, cu bălţi sau pârâuri. Şi iarba, iarba stă verde, ca şi copacii până târziu în toamnă când cad primele zăpezi. (Nu ştiu cum plantează ei canadienii copacii că n-am văzut nici o bordură, şosea sau fundaţie de casă spartă de rădăcinilie vreunui copac mai bătrân cum vedeam prin România. Când o să am timp o să fac din pozele mele un slide show şi o să-l postez aici dar dacă vreţi să vedeţi cum e Toronto văzut prin camera mea, am aici câteva poze postate: http://www.romanian-portal.com/forum/showthread.php?p=157596#post157596, sub numele „fifi”)

La prima vedere ne-am îndrăgostit de oraş dar când am petrecut câtva timp aici am ajuns chiar să-l iubim pentru puhoiul de animale sălbatice pe care le-am întâlnit. Fraţilor, pe mine m-a dus cu gândul la picturile false de prin revistele „Martorii lui iehova” în care leii şi tigrii, sălbăticiunile în general leneveau prin poieniţe, alături de oameni, iar puii lor se jucau cu copiii. Colţul de rai promis de Dumnezeu mi s-a parut mie acest oraş când am văzut trecându-mi calea animale şi păsări pe care numai în poze sau la grădina zoologică le-am văzut. Şi toate blânde şi nimeni nu le fugăreşte.

Fiica mea avea 4 ani când am venit aici, acum are 11 ani şi nu numai că-i plac animalele şi păsările dar este aproape obsedată de a le proteja. Mi-aduc aminte când era ea prin clasa a II-a, mă chinuiam s-o obişnuiesc să aştepte autobuzul de şcoală fără mine, cu ceilalţi copii în hol sau în faţa blocului. Am urmărit-o câteva săptămâni bune să fiu sigură că e cuminte şi nu pleacă de acolo timp de 5-10 minute până venea autobuzul. Era destul de cuminte, buchisea la câte-o carte şi mai vorbea cu câte-o fetiţă câteodată, numai când o întrebau de vorbă.

Într-o dimineaţă, mai spre primăvară, când mai ieşeau pe afară şi se zbenguiau copiii, a ieşit şi ea dar în spatele blocului. Spatele blocului e spre sud şi ieşiseră vreo trei narcise galbene, le văzusem în plimbările noastre de după amiază, cam îndrăzneţe şi înflorite. Dar în dimineaţa aia, peste noapte, cred se făcuseră iar 0 grade. Mi s-a făcut cam frică atunci când am văzut că a ieşit singură în spatele blocului, acolo am văzut de multe ori cum se plasează pliculeţele de marijuana când se dă noroc, chiar şi dimineaţa. M-am dus după ea şi ce credeţi că făcea?! Îşi pusese ghiozdanul jos, a scos şerveţelele pe care i le pusesem alături de pachetul ei pentru şcoală şi învelea acele flori care erau aproape moarte de frigul de afară şi vorbea cu ele, învelea, bandaja tuplina, exact sub floare, ca şi cum le punea fular.

Am rămas mută, nu ştiam ce s-o întreb mai întâi, am întrebat-o ca o tâmpă doar ce face. S-a uitat prin mine şi a spus că le înveleşte pentru că ştie ea că-şi vor reveni şi tot plângea acolo pe ele. Mi-a rupt sufletul atunci, nu am mai ştiut cum s-o iau de acolo, s-o împac şi s-o trimit la şcoală.

După ce am pus-o în autobuz m-am întors în casă şi am plâns şi eu de am rupt pietrele, nu ştiu de ce plângeam, de mila sufleţelului ei necăjit, de bucurie că mi-a dat Dumnezeu un copil aşa sensibil şi bun sau de teamă că n-o să pot niciodată să fiu o mămă aşa cum merită ea.

Două frunze mici în Canada mare

2009-07-06T01:17:00.000+03:00

La ce bun blogul, fifico?!
Păi eu nu voiam să ajung blogăreasă, am mai citit bloguri, cam multe, unele mi-au plăcut, am văzut că e şi la modă dar tot nu mă-ncânta ideea fin'că, ziceam eu, n-am timp. Totuşi, chiar aşa, fără timp, când îmi venea să mai fac un pustiu de bine sau să mai scriu câte-o bazaconie despre viaţa mea şi-a fetii mele că poate-o folosi şi la alţii, scriam pe un forum care e aci la favoritele mele, dar ştiţi cum e, unde e lume multă şi păreri multe, m-au rostogolit în fel şi chip, mi-au întors şi socotit cuvintele şi pe-o parte şi pe alta, fifi sluta şi urâta/ fifi grasa şi-arţăgoasa... Mi s-a făcut lehamite de multe ori şi m-am retras singură-n amărăciunile sau bucuriile mele, că' ştiţi şi voi fiecare om cât de necăjit ar fi mai are şi bucurii, de aia viaţa e frumoasă.
Îmi venea să scriu o carte dar nu am bani, abia-mi plătesc chiria şi-alte acareturi iar pe websiteurile de literatură nu mă-ncumet că' n-am talent la scris ca alţii şi nici nu le prea am cu gramatica, aşa că amicul meu Ninulescu s-a tot ţinut de mine să-mi facă blogul meu, unde să dau eu cu cuţitu-n piatră de câte ori sunt supărată sau bucuroasă, aici şi dacă nu mă citeşte nimeni nu-i bai, m-o ceti fătuca mea când eu n-oi mai fi şi tot e bine.
M-a convins, dar acum m-am cam intimidat că am atâtea să va spui de nu ştiu cu ce să încep, mai ales că bloggerii ăştia au cuprins aproape toate subectele posibile pe lumea asta. O să mă gândesc până data viitoare când mai intru pe aici, până atunci să vă găsesc pe toţi graşi şi frumoşi şi mai ales bucuroşi.