miercuri, 15 iulie 2009

Paşapoarte roşii-nroşite


Am mers la consulatul român din Toronto vara trecută să-i fac paşaportul românesc fetiţei mele. M-am documentat dinainte de pe net, de pe website ul consulatului ce anume am nevoie pentru că trebuia să-i fac mamei mele împuternicire şi m-am prezentat acolo cu toate hârţoagele, la prima oră a lor de program, căci au program foarte scurt, probabil nu au bani să-i plătească pentru mai mutle ore, iar lume e puhoi acolo din tot Ontario şi alte provincii alăturate.

Am avut şi fotografii dar o doamnă de acolo, cred că se numeşte Emilia, mi-a zis că pozele nu sunt bune şi să merg în apropiere să-i fac 2 poze („aşa moţată cum e” că avea două codiţe pe care i le-a mangâiat uşor) cu dimensiuni diferite, date de ea. Am fost şi am am făcut pozele, ne-am întors şi am completat toate actele, au fost ştampilate, semnate si aprobate de către consul, gata să plece către România, împreună cu celelalte documente pentru obţinerea paşaportului „moţatei”.

Au fost făcute de fapt la consulat 3 documente: cererea tip pentru paşaport, cu o poză pe ea, împuternicirea mamei mele de către mine cu a doua poză pe ea si declaraţia mea ca părinte că sunt de acord ca să i se emită fetii mele paşaport.

Odată ajunsă mama la serviciul de paşapoarte din Craiova, cu toate documentele trimise de mine şi chitanţa plătită la CEC reprezentând costul paşaportului, la revizuirea documentelor i s-a spus că dosarul este incomplet, pentru că mai trebuiesc încă două poze identice cu celelalte două şi autentificate de consulatul român din Toronto.

Nu i-a venit nici ei să creadă şi a stat biata de ea până când s-a schimbat tura crezând că acel functionar nu cunoştea prea bine legea şi regulile, dar şi celălalt i-a spus acelaşi lucru. Am crezut că o să fac o criză când am auzit una ca asta, eu doar făcusem exact ce mi s-a spus la consulat, iar alte două poze identice cu acelea nu mai aveam de unde procura, pt că la laboratorul foto nu ţin în memorie pozele mai mult de o zi.

Am trimis email la consul şi acesta mi-a răspuns că este pentru prima dată când aude de aşa ceva, mi-a recomandat chiar să consult website ul direcţiei generale de paşapoarte iar ca soluţie mi-a zis ca să fac alte 4 poze şi să mă duc cu ele să le autentifice.

Treaba este că eu am şiut că cei de la serviciul de paşapoarte n-o să accepte alte poze decât cele puse în formularele trimise şi riscam să mă pună să fac alte cereri, alte imputerniciri, s-o iau adică de la capăt şi toate astea fară ca eu să fiu de vină cu ceva.

I-am spus mamei să se ducă la un laborator foto, să scaneze una din pozele puse pe documentele emise de consulat şi să ii roage pe cei de acolo să înlăture prin programele de computer ştampila care era pe colţul unei poze (pt că una din poze avea stampila roşie, cu cerneală, a consulatului, iar alta avea la bază, în relief, ştampila României). Aşa a făcut, a scos două astfel de poze şi a mers înapoi la serviciul de paşapoarte să întrebe dacă sunt bune, au zis că sunt bune numai că trebuie pe spate ştampila consulatului. Le-a pus în plic şi mi le-a trmis în Toronto. Am mai făcut şi eu alte 4 poze, ca să fiu sigură şi iar la consulat cu mine. Deja mă ştia doamna Emilia şi aproape că-i venea să plângă de necazul meu, ea ştiindu-mă câte probleme am avut cu un an în urmă şi cu paşaportul meu. Mi le-a ştampilat pe toate 6, nu mi-au luat nici un ban şi aşteptând acolo am întrebat şi eu cum de nu există concordanţă între ce ne spun ei, cei de la consulat nouă şi ce se cere în România, la care mi-a răspuns că este primul caz care spune că ce au trimis ei nu e de ajuns şi a mai spus şi un cuvânt mai neelegant prin care i-a caracterizat pe cei din Craiova, pe care cuvânt n-o să-l pomenesc aici.

Le-am pus pe toate în plic şi le-am trimis înapoi mamei, a depus tot dosarul şi paşaportul a fost, în sfârşit emis, dar vreau să vă spun că a depus acele poze scanate, care erau infecte calitativ şi pe alea le-au primit şi acceptat românii ca fiind bune, poza scanată fiind de fapt şi un fals, fals care apare în paşaportul fetiţei mele, paşaport care e valabil 3 ani.

Am postat această întâmplare gândindu-mă că poate va folosi vreodată cuiva, iar ca o concluzie, eu nu ştiu exact nici acum de partea cui este dreptatea, a celor din Canada sau a celor din România, ştiu doar că lucrează toti pentru MAE, MAE în buzunarul căruia se duc banii luaţi pe aceste documente de câte ori apelăm noi la serviciile consulatului şi căruia i s-ar fi rupt drept în pix dacă eu din toată afacere eram prinsă la mijloc şi trebuia s-o iau de la capat cu tot dosarul, platind de două ori pentru un paşaport pentru greşeala lor. De plătit tot am plătit în plus dacă pun trasportul plicurilor cu poze din România în Canada şi din Canada în România, eu am platit când le-am pus la poştă, plus alţi bani pe care i-am dat să-i fac alte 4 poze să fiu sigură, plus câteva ore lipsă de la lucru pt care nu am fost plătită în acea zi. Dar s-a meritat, „moţata” are paşaport.






2 comentarii:

Ionutz spunea...

Birocratia din Romania. Ce puteai sa te astepti de la ei ? Odata la facultate un profesor de-al nostru ne-a citit din cartea unui britanic care calatorise prin Europa de Est in perioada interbelica si facea o comparatie intre Marea Britanie, Cehoslovacia si Romania. El spunea ca in Marea Britanie sunt putine legi, dar respectate cu sfintenie, in Cehoslovacia au multe legi, dar sunt respectate intr-o masura mare, iar in Romania sunt foarte multe legi, dar nu e respectata nici una sau foarte putine. Mai este nevoie de alte comentarii ? Si dupa atata timp observatia britanicului ala e valabila.

Chiar daca esti de mai mult timp decat mine aici, ai uitat oare legile care se dadeau ca sa corecteze alte legi si corectiile din fiecare an de la Codul Fiscal, de exemplu, care dadeau atatea dureri de cap oamenilor de afaceri si investitorilor romani sau straini ? Cand complici lucrurile de fapt nu-ti iese nimic.

fifica spunea...

Mă bucur mult pentru intervenţia ta, Sergiu, la această postare, îmi cer scuze şi ţie şi lui DXN pentru întârzierea cu care am răspuns, deşi au trecut mulţi ani nu am uitat nimic şi cred că n-o să uit niciodată prin ce umilinţe de toate genurile am trecut în ţara în care cu onoare ne-am născut.

În curând voi mai posta un articol legat de experienţa mea cu Consulatul Român din Toronto, puntea noastră de legătură cu ţara mumă.